Dacă pe timpul vacanțelor din timpul verii turiștii se pot bucura de bazinele complexului Ariniș, în anotimpul iernii principala atracție este reprezentată de pârtia de schi “Șoimul”. Practicanții sporturilor de iarnă au la dispoziție o pârtie de 1760 de metri, dotată cu tunuri de zăpadă benefice unei depline funcționalități pe parcursul anotimpului rece. De asemenea, aceasta dispune de o mașina de bătut zăpada și de instalație nocturnă.

Pe lângă renumitele atracții religioase care claseaza zona Bucovinei în topurile atracțiilor turistice din România, turiștii care ajung în Gura Humorului au la dispoziție și un spațiu modern de agrement în parcul Ariniș. Complexul este compus dintr-un bazin olimpic acoperit, de 570 de metri pătrați, două pișcine exterioare, saună, Jacuzzi și baie cu abur.

Mănăstirea Humor sau Mănăstirea Humorului, al doilea termen fiind mai des folosit de localnici, este un locaș de cult pentru ortodoxi, care dateaza din anul 1530 și care a fost înființată de către marele logofat Toader Bubuiog. Aceasta este situată in satul cu același nume, la câțiva kilometri de Gura Humorului. Încă din anul 2004, Mănăstirea Humor a fost inclusă pe lista monumentelor istorice ale județului Suceava.

Foarte aproape de Conacul Domniței se află Mănăstirea Voroneț, una dintre cele mai renumite mănăstiri din zona Bucovinei. Cunoscutul lăcaș de cult ctitorit de Ștefan cel Mare în anul 1488 este denumită “Capela Sixtina a Orientului”, datorită “Judecății de apoi”, fresca de pe fațada bisericii din partea de vest. Pictura exterioară a mănăstirii care datează din timpul domniei lui Petru Rareș este realizată la cote artistice foarte înalte, aceasta fiind considerată cea mai reușita lucrare a artei feudale moldovenești. Albastrul, culoarea predominantă a fațadei exterioare, are de asemenea o denumire care o face recunoscută în toată lumea. “Albastrul de Voroneț” este așadar la fel de cunoscut precum roșul lui Rubes ori verdele lui Veronese.

Muzeul Oului din Vama este cel mai mare muzeu de acest gen din România, fiind unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor. Muzeul reuneşte peste 7000 de ouă, atât din Bucovina, cât şi ouă de pe toate meridianele lumii. Dintre acestea, aproximativ 3500 de ouă de diverse dimensiuni, lucrate în tehnici şi stiluri diferite, provin din 82 de ţări de pe toate cele 5 continente.

Rezervaţia Naturală Pietrele Doamnei-Rarău este o arie protejata ce fascineaza încă din trecut, fapt ce a dat nastere unor legendele despre acest loc. Dintre povestile locului, cea mai cunoscută legendă aminteşte că domniţa era Elena, soţia lui Petru Rareş, domnitorul care a oferit denumirea de „Rarău” munţilor de aici. Se spune că, în timpul celei de-a doua domnii, cand turcii au navalit prin aceste locuri, el şi şi-a ascuns familia şi averea aici, într-o peşteră. Însă, cu toate aceste, turcii au reusit sa ajunga până aici iar domniţa Elena şi fiica sa au început să se roage pentru a fi salvate, moment în care un zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea clipă, stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul în acre era ascunsă averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Domniţa Elena şi fiica sa au scăpat în acest fel de navalirea turcilor, doar cu preţul averii.

Casa memorială „Ciprian Porumbescu”, inaugurată în anul 1953, este amenajată într-o construcţie veche, de mici dimensiuni, singura clădire care s-a păstrat din fosta casă parohială a satului Stupca (azi Ciprian Porumbescu), locuită de familia preotului, scriitorului şi militantului român din Bucovina, Iraclie Porumbescu, în perioada 1865–1884. În cele două încăperi – cancelaria preotului şi bucătăria de vară – este reconstituită atmosfera de epocă prin intermediul unor exponate autentice: pianul Mărioarei, sora compozitorului, mobilier, fotografii, diverse obiecte care au aparţinut familiei. Pe o bârnă din tavanul casei încă se mai poate desluşi semnătura lui Ciprian Porumbescu (1853–1883), scrijelită cu briceagul pe când era copil. În acest mediu tihnit, domnişorul Ţîprian a creat cea mai mare parte din compoziţiile sale, rămase până astăzi neegalate.

Cetatea de Scaun şi Muzeul Satului Bucovinean au atras peste cinci mii de vizitatori în perioada 30 aprilie – 3 mai, în schimb muzeele de Istorie şi Ştiinţele Naturii, deschise doar pe 2 mai, au avut doar 14, respectiv şapte vizitatori, a declarat directorul Muzeului Naţional al Bucovinei, Emil Ursu.

El a precizat că, în perioada menţionată, Cetatea de Scaun a Sucevei a fost vizitată de 3.453 de persoane, iar Muzeul Satului Bucovinean de 1.833.

Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii.

Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul şi artistul din scaunul de mitropolit care a ştiut să-şi educe colaboratorii conform gustului şi viziunii sale artistice.

Situat în Moldoviţa, Moldi Moldoviţa Mocaniţa oferă cazare cu WiFi gratuit și balcon. Oferind vedere la râu, proprietatea se află la 39 km de Suceviţa.

Apartamentul are 2 dormitoare, TV cu ecran plat și canale prin cablu, bucătărie utilată, cu mașină de spălat vase și cuptor cu microunde, precum și baie cu bideu.

Oaspeții au la dispoziție o terasă.

Gura Humorului se află la 39 km de Moldi Moldoviţa Mocăniţa, iar Câmpulung Moldovenesc este la 33 km. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internaţional Suceava, situat la 61 km de proprietate.

Este situată în centrul satului Mălini şi a fost inaugurată în anul 1975, în fosta locuinţă a familiei de învăţători Profira şi Eugen Labiş, părinţii poetului, locul unde a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă Nicolae Labiş, scriind o parte din opera sa. Expoziţia memorială, desfăşurată în patru încăperi, reconstituie tulburător, graţie obiectelor autentice (mobilier, cărţi şi caiete, piese vestimentare, un clopoţel cu „sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi de creaţie al genialului poet, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.

Manastirea Slatina este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din nord-estul tarii noastre. Manastirea se afla in comuna Slatina, in judetul Suceava, la aceasta ajungandu-se pe drumul ce pleaca din Falticeni spre Sacsa Noua (7 km), Cornu Luncii (3 km), apoi stanga, spre Paraie (11 km) si Slatina (4 km).

Manastirea, avand hramul „Schimbarea la Fata”, este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lapusneanu si intra, prin valoarea ei, in randul marilor ansambluri monastice ale Moldovei medievale. Aceasta manastire, in unicitatea ei, seamana totusi cu celelalte mari manastiri din zona: Manastirea Probota, Manastirea Dragomirna, Manastirea Sucevita, Manastirea Moldovita, Manastirea Neamt si Manastirea Secu. Zidurile groase de piatra si biserica masiva, tot din piatra, stau falnice de peste veacuri.

Este situată în centrul satului Mălini şi a fost inaugurată în anul 1975, în fosta locuinţă a familiei de învăţători Profira şi Eugen Labiş, părinţii poetului, locul unde a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă Nicolae Labiş, scriind o parte din opera sa. Expoziţia memorială, desfăşurată în patru încăperi, reconstituie tulburător, graţie obiectelor autentice (mobilier, cărţi şi caiete, piese vestimentare, un clopoţel cu „sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi de creaţie al genialului poet, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.